Cugetarile unui neuron plictisit(2)

Este tarziu,in capul meu sunt idei brambura pe care nu stiu daca voi reusi sa le organizez,ascult un CD cu Hendrix si se pare ca din nou neuronul meu plictisit simte nevoia nefireasca sa cugete.Despre ce?Pai ar fi multe subiecte care merita a fi abordate,dar prefer sa aleg societatea.Omul este un pion pe o tabla de sah pe care o numim societate.El va incerca intotdeauna sa se afirme si sa fie un model demn de urmat pentru generatiile urmatoare.Stie ca nu isi poate depasi conditia si nu poate dobandi nemurirea fizica,asa ca aspira la o nemurire in plan social,doreste ca dupa moartea sa acesta sa fie elogiat,sa stie ca existenta lui atat de scurta nu a fost in van,vrea sa fie amintit datorita unei scrieri care mai tarziu va fi pusa in varful unei piramide,la care multi vor dori sa ajunga.Dar oare o opera poate fi considerata arta doar pentru ca iti impui tu asta?Acest lucru nu vine de la sine?De ce iti doresti ca niste necunoscuti sa-si amintesca de tine?Parerea mea este ca nu te mai incalzeste cu nimic cand esti rece deja si la 5 m sub pamant.Prin urmare iti vei dedica intreaga ta existenta lasand in urma ceva ce ar satisface pe altii?In conditia ta de om de geniu superior in niciun caz nu vei fi inteles de toti si nimeni nu-ti va ridica o statuie.Fiecare vede un lucru din perspectiva sa proprie,”non idem est et duo dicunt idem”.A scrie este un fel de ruleta ruseasca.Multi scriu,iar tu te numeri printre acei ‘multi’.Esti doar o alta picatura de ploaie,fie vei fi absobit de pamant,fie vei forma o balta alaturi de alte picaturi de ploaie.Ceea ce domina societatea noastra este o stare de egoism nativ de care oricat am incerca tot nu vom reusi sa scapam,si in aceasta societate oricat de faimosi suntem tot niste anonimi ramanem cand ne pierdem intr-o masa de oameni.Fiecare are despre el o parere foarte buna si se crede superior altora,fie ca a descoperit asta fie n-a facut-o inca,cert este ca omul se va simti mereu fiinta suprema.Evoluam pe plan tehnologic,nu mai stam cu bata in mana strigand ‘hunga-bunga’ la o pasare,insa oricat de evoluati am fi,oricat de mult am incerca sa demonstram ca am depasit conditia de om de pestera,tot nu vom reusi sa ne reprimam instinctele primare si nu se stie cum intr-o zi vom lua din nou o bata in mana si vom striga ‘hunga-bunga’ la o masina[de preferat 123].Si chiar si cu statutul de om evoluat si superior tot nu vom reusi sa fim invincibili in fata unui lucru,timpul.In fata timpului suntem doar niste foi pe care dupa propriul plac ne ingalbeneste,depinde de fiecare ce nuanta capata.Nasterea si moartea sunt lucruri care nu depind de noi,dar desfasurarea vietii este un lucru asupra caruia fiecare individ are drept de detinere,depinde de fiecare daca alege sa realizeze ceva sau o sa fie un alt robotel format de societate.Omul se grabeste continuu,deoarece stie ca existenta lui este efemera si oricat de mult ar incerca sa-si controleze destinul,in cele din urma el va fi controlat de acesta.Nu putem prevede neprevazutul,de aceea este inutil sa-ti faci planuri de viitor,chiar daca societatea iti cere acest lucru.Omul intotdeauna va considera viata sa ca fiind prea scurta,de aceea nici cand este pe punctul de a-si da ultima suflare nu poate scapa de regretul ca ‘nu a facut asta si aia’.Dar oare ce este mai pretios;o viata scurta dar traita cu intensitate sau o existenta infinita dar monotona?Desi tinde spre nemurire,o mica parte din el tot este sovaitoare cu privinta la acest lucru.Iti doresti sa fii nemuritor pentru ca doresti sa observi in voie procesul evolutiv.Oricat de multe ai vedea niciodata nu poti ajunge la apogeul cunoasterii…cunoasterea,acesta este principalul scop al omului,pentru asta a fost creat.Zadarnic incearca sa lupte cu timpul deoarece asa cum a afirmat si filozoful grec Heraclit “Timpul este un copil ce se joaca”,iar noi,oamenii,suntem jucariile sale.Din scurta intalnire a trecutului cu viitorul a rezultat un moment prezent efemer de care trebuie sa ne bucuram.Exact cum spunea si Horatius “Carpe diem,quam minimum credula postero!”